Suferința de azi, slava de mâine

Dacă ai ajuns să nu mai speri, să știi că nu ești un om rău și nici un om slab. Sunt dureri care, după ce te lovesc de prea multe ori, îți obosesc sufletul. Sunt așteptări care nu se mai împlinesc și rugăciuni care par că rămân fără răspuns. Și atunci speranța se stinge încet, nu dintr-odată.

Dumnezeu vede locul acela gol din tine. Chiar dacă tu nu-L mai simți.

Poate ai strigat cândva cu credință și n-a venit schimbarea. Poate ai tăcut mult timp și ai dus totul singur. Poate oamenii te-au rănit exact când aveai cea mai mare nevoie de ei. Dumnezeu știe toate acestea. Nimic nu i-a scăpat.

Când nu mai poți spera, Dumnezeu nu se supără pe tine. El nu îți cere să fii tare, El nu îți cere să zâmbești, El rămâne lângă tine chiar și atunci când nu mai ai nimic de oferit. Chiar și atunci când credința ta e doar un fir subțire.

Hristos știe ce înseamnă să fii părăsit. Știe ce înseamnă să fii trădat, să fii batjocorit, să fii lăsat singur în cea mai grea clipă. De aceea nu te judecă pentru că ai obosit. El stă lângă tine în tăcere.

Poate acum nu vezi niciun sens în suferință. Și e în regulă, nu toate durerile se explică pe moment. Unele doar se duc. Dumnezeu nu te grăbește. El lucrează încet, cu răbdare, ca să nu mai doară.

Ziua de azi poate fi întunecată. Poate simți că nimic bun nu te mai așteaptă. Dar suferința nu este ultima pagină a vieții tale. Dumnezeu are încă un cuvânt de spus. Și cuvântul Lui este viață.

Slava de mâine nu înseamnă doar cerul de la sfârșit. Înseamnă și liniștea care va veni într-o zi. Înseamnă rana care nu va mai arde. Înseamnă pacea pe care o vei simți din nou, chiar dacă acum pare imposibil.

Dacă nu mai poți merge, stai. Dacă nu mai poți vorbi, taci. Dacă nu mai poți crede, rămâi unde ești.

Dumnezeu te ține chiar și atunci când tu nu-l mai vezi. El este acolo.

Suferința este pentru o vreme. Chiar dacă ție ți se pare prea lungă. Slava este pentru totdeauna. Și nu vei rămâne în locul acesta al durerii.

Nu trebuie să vezi lumina ca să fie acolo.
Nu trebuie să speri ca Dumnezeu să lucreze.
Este de ajuns că El nu a plecat.

Și într-o zi, fără să știi cum, vei respira din nou mai ușor. Atunci vei înțelege: ceea ce te-a frânt azi nu te-a distrus.
A fost drumul prin care Dumnezeu te-a ținut în viață.
Diana G. U.